Random stories

Hai ca asta chiar mi`a placut:). Veche da buna. TZINE`O TOT ASA!

_________________
Un invingator nu face lucruri diferite ci face lucrurile intr`un mod diferit!
Random stories

Ceva mai nou, fara titlu...

Ceata rece si deasa ineca orasul la acea ora tarzie a noptii. Odata cu aceasta, aparu si mirosul specific acelui abur iesit din adancurile pamantului: mirosul umed si patrunzator a solului ce-si fermenta victimele. I se lipea de haine, de par, de fata; ii patrundea in nas si in gura, aproape sufocandu-l. Dar nu-I pasa catusi de putin de asta si-si continua drumul nestingherit, intr-un ritm grabit.
Din cand in cand, o alta fiinta aparea din ceata groasa, trecand absenta pe langa el. Doar o alta fata lipsita de expresivitate, cu privirea goala aplecata in pamant; toate treceau pe langa el in tacere, lumina diforma a neoanelor scotandu-le trasaturile in evidenta pentru cateva secunde, inainte ca ceata sa-i ia din nou in tenebrele ei. „Doar alte suflete pierdute in noapte.”
Grabi din nou pasul cand un caine incepu sa-l latre de sub un tufis. Latratul animalului misca linistea si ecoul se raspandi in jurul sau. Nu-i trebuia asa ceva, nu-i trebuia atentia asta; ii trebuia doar sa mearga inainte. Toate drumurile sale il duceau in acelasi loc, cu atat mai mult in acea noapte cand luna stralucea sangerie pe cer, mult deasupra norilor.
Un alt caine isi facu aparitia din perdeaua translucida ce acoperea noapte. Privi curios la omul cu mainile infipte in buzunarele pardesiului negru ce mergea intr-un pas aproape de alergare, privind in gol inainte.

Ceata se ridicase usor cand el ajunse in fata portilor imense de fier. Gardul, candva negru si compus din tepi imensi de metal, cu varful întocmai unor sageti indreptate spre cer; statea acum invadat de spini si buruieni ce inflorisera in acea noapte, toate parand sa miste in lumina ciudata a lunii rosii ce atarna asemenea unui rubin pe cerul lipsit de stele. Ornamentatiile de pe stalpii portii pierisera de mult in negurile timpului; bucati ale ingerilor de piatra ce-si rasfirasera candva cununa deasupra intrarii, stateau acum imprastiate la baza acesteia. Un copac negru, desfrunzit si cu crengile indreptate haotic spre cer strajuia in spatele portii. Umbra ii cadea sinistra in afara lumii sale ca un avertisment pentru cei ce doreau sa intre in taramul mortii.
Barbatul impinse cu vigoare poarta ce se deschise cu un zgomot ingrozitor, ecoul propagandu-se in eter. Marea de morminte se intindea in fata sa, multe din astea stand deschise in aerul inca saturat de aburi. Creaturi ale noptii misunau printre ele, cu privire albe si reci tragandu-si afara prietenii inmormantati cu ani in urma. Sapau cu mainile goale in pamantul umed pana o alta mana scheletica aparea agitandu-se frenetic de sub pamantul rece, ridicandu-se din acesta cu mare greutate.
El se grabi spre singurul loc ce-l interesa, smucind cu violenta labele reci ce se prindeau cu disperare de el. Impingea din calea sa creaturile mirosind a mucegai si carne putrezita; sarea peste gropile ce se cascau primitoare, gata sa inghita din nou carnea umana. Cu o brutalitate animalica impinse de langa mormant cele doua abominatii ce sapau lent pamantul rece.
Il privira cu ochi goi si nepasatori, curiosi aproape, pe barbatul ingenuncheat langa piatra de capatai. In tacere se ridicara, si se pierdura printre cavouri si cruci, indepartandu-se leganat.

Se apuca sa scrijeleasca un simbol pe piatra neteda, inscriptiile mortuare fiind de mult disparute in debitul timpului. Sunetul cuiului pe piatra era aproximativ imperceptibil iar o scanteie razleata sarea din cand in cand pe haina sa intunecata. Se grabea, se grabea cum nu se grabise niciodata in viata sa; caci noaptea si luna nu aveau sa-i binecuvanteze faptele pe veci.
Simbolul era gata iar forma sa straluci rosiatica. Piatra se sfarama iar simbolul cazu pe mormantul ce incepu sa pulseze. Se arunca genunchi langa acesta si incepu sa sape cu mainile goale la fel ca si bestiile dezgustatoare ce impanzeau acel taram al mortilor.
Sapa disperat, in timp ce sperantele sale cresteau necontenit. „Asta e noaptea, acum o voi revedea, acum o voi avea din nou...”. Sapa si tot sapa pana o mana alba il prinse de incheietura, refuzand sa-i mai dea drumul. Ea inviase.

Se ridica din somnul etern, la fel de frumoasa ca de exemplu o stiuse el cu atat de mult timp in urma. Fantasmic, i se prinse de piept si-si lasa capul pe umarul lui. O ridicase din patul de trandafiri, din mormantul injust in care o pierduse atunci cand nu mai putuse sa ajunga langa ea.
-Te-am asteptat. Mereu am crezut in promisiunea ta ca vei reveni langa mine odata cu ultimele raze de soare.
Il imbratisa mai puternic si continua sa-i sopteasca in ureche, cuvintele picurand dulce dintre buzele ei:
-Nesfarsite nopti insingurate te-am asteptat; nesfarsite nopti pline de trisetea aripilor tale zdrobite pe care m-ai purtat candva.
Lacrimile reci i se scurgeau pe obrajii palizi. Era in bratele lui din nou, dupa atat timp pe patul de trandafiri pe care i-l oferise in citadela lor indepartata.

O stranse in brate pana icni de durere. Si el o visase adesea; mult prea mult o cautase din nou de cand lumina il luase de langa ea. Intr-o secunda, peste el se scursesera ani lungi, intemnitat din nou in lanturile pe care ea le sparse. Dar evadase. Da, evadase si o cautase. Ani la sir, ascunzandu-se de lumina, parasind umanitatea, cerandu-i noptii sa-i binecuvanteze faptele, cerand protectie din bucată intunericului.
Cetatea unde o imbratisase...o ruina in locul ei; pianul unde cantase sonata la cererea domnitei...praf in vantul timpului; cupa in care-si amestecasera sangele si-l baura in nebunia lor neintinata...rugina.
-Tot ce am cunoscut impreuna cu tine, momentul a luat. Tot ce am stiut despre tine, timpul mi-a refuzat. Otraveste-ma din nou, ucide-ma si da-mi viata din nou. Promite-mi din nou ca ma vei transforma intr-un dragon de azur.
O saruta fara sa-i astepte raspunsul, fara ca ea sa i se impotriveasca.
Ea isi dadu drumul din bratele sale si porni lent printre morminte, urmarind cu privirea spectacolul grotesc al noptii ei de inviere. Copii inviati de lumina rosie a lunii, alergau si se jucau printre morminte, tipand nearticulat unii la altii. Noapte mortilor, noaptea creaturilor noptii, noapte in care miracolele erau reale; aceasta era noaptea in care Zeul scapa firele vietii si ale mortii. Undeva, un lup urla in noapte, acompaniat curand de altii. Fiintele noptii se bucurau de fiesta.
Fata se aseza sub copacul intunecat ce strajuia intrarea. Raze purpurii se rasfrangeau asupra ei, filtrate printre crengile haotice. Barbatul se aseza in spatele ei, pe covorul de frunze moarte, punandu-si bratele in jurul ei, tindand-o ca pe un bibelou nepretuit. Figura ei suava se relaxa in imbratisarea sa, iar ea incepu sa-i vorbeasca, incet, doar pentru ei doi:
-Iti mai amintesti cand ti-am dansat la balcon in acea noapte?
-Dansul tau ce m-a vrajit, dansul tau ce mi-a topit lanturile...mi-l amintesc.
-Vreau sa mai dansez o data pentru tine. Si tu pentru mine. Sa dansam pana cand ne vom sparge ca papusile ce suntem.
Rase incet, amintindu-si de timpul petrecut de ei. Vroia sa-l intrebe unde disparuse dar nu gasea cuvintele pentru asta.
-Vom dansa printesa mea veninoasa. Vom dansa si ne vom odihni, vom dansa pana vom plange de fericire sau vom tipa de nebunie. Vom lua parte la ospatul lumii, alaturi de celelalte fiinte ale adevaratei nopti.
Trupul firav se foi in bratele lui, trangadu-se din imbratisare:
-Nu vreau sa ma alatur celorlalti. Nu vreai sa-i stiu. Prefer sa raman pierduta in tacere decat sa te impart cu altii.
Rosti acestea pe nerasuflate, vocea ei ajungand o soapta in cele din urma. Era randul lui sa rada.
-N-ai sa ma imparti cu nimeni; asa sa fie. Sa-i lasam pe toti sa arda in timp ce din nou vom zbura spre alte lumi?
-Pe toti?
-Pe absolut toti! Pe cei ce danseaza in Sabbat, pe cei ce umbla dupa sange in adapostul amurgului, pe cei ce cunosc viata de doua ori...toate papusile fara fata sa arda in fata sfarsitului lumii. Noi vom dainui etern.
Il saruta neasteptat si-l privi in ochii negri:
-Egoist si frumos...imi ador iubitul. Arata-mi aripile tale din nou...ridica-ne din nou si hai sa parasim aceasta lume.
Se ridica din imbratisarea lui. Umezeala din aer ii lipi rochia de trupul gingas; lumina diforma a lunii sfinte o imbraca in stralucirea purpurie. Parul ei negru i se scurgea pe umeri, stralucind de asemenea in razele lunii. Era asemenea unei fantome venite sa bantuie sufletele celor singuri, un suflet ratacit in noaptea odioasa.
Se ridica si el si lasa sa-i cada pardesiul. Camasa i se sfasie cand doua aripi ca de liliac, cu forma demonica, aparura de sub carnea sa, intinzandu-se incat ii acoperira pe amandoi cu umbra lor.
-Nu mai am aripile cu pene de corb in care-ti placea sa-ti afunzi fata. Le-am pierdut cu mult timp in urma, in fuga mea din fata luminii. Ma vei iubi chiar si asa?
Dar mainile ei se plimbau deja pe podoaba sa, facandu-l sa se infioare cu fiecare atingere. Ii mangaia aripile fine iar apoi il cuprinse cu bratele din nou si-i sopti in ureche:
-Pentru tine mi-as lasa si sufletul. Acum du-ne de aici, arata-mi din nou vazduhul...du-ma pe cea mai palida fata, sa ne tina pe vecie. Acolo vreau sa-mi sapi mormantul in care sa dormim pana la sfarsitul universului.
-Te voi duce acolo unde natura da nastere, in cea mai intunecata jungla, in cel mai indepartat loc. Un pat de frunze iti voi oferi.
Ii sari jucausa in brate, ochii ei obsidian luminandu-se:
-Desertul...luna...padurea...le vreau pe toate. Vreau cea mai inalta piramida a lumii. Vreau cea mai izolata cetate. Vreau totul! In aceasta calatorie, eu decid locul.

Se ridica de la pamant lent, batand usor din aripile negre. O tinea strans in brate, asa cum isi tine mirele mireasa. Impreuna cu ea, se ridica deasupra norilor, atat de aproape de cer incat ar fi putut sa culeaga bolta celesta. Erau calatori, pacatosi...primele fiinte ai universului.
Frumoasa si bestia, povestea ce n-are sa cunoasca moarte. Demonul si printesa ce au cunoscut dragostea si nebunia... s-au pierdut in inaltul eterului.

_________________
Random stories

[url=http://www.animenfo.com/userstats.php?id=47560&s=anime]My reviews[/url]

WOW...totul poate fi caracterizat intr-un cuvant GORGEOUS!!

_________________
Random stories

The King is dead, long live The King...
[url=http://vampirefreaks.com/] Random stories

[/url]
Click it!